Folosind celebra formulă a lui Pierre de Coubertin „citius, altius, fortius”, urmărim şi noi ca acest „mai” (mai rapid, mai înalt, mai puternic), simbolul competiţiei sportive, să fie vizibil cu adevărat şi în plan profesional în ceea ce înseamnă contenciosul dat de raporturile dintre participanţii la competiţiile sportive.
Se pune o întrebare legitimă: care este incidenţa dreptului în sport? O asemenea întrebare poate să suprindă astăzi, când activitatea sportivă, în eterogenele forme de manifestare, pare acaparată de drept în cadrul diferitelor sale ramuri. Sportul face obiectul unor dispoziții legislative unitare, în majoritatea legislaţiilor europene occidentale, sau disparate, cum este cazul României şi indiferent de viziunea legiuitorului pozitiv, contenciosul în materie de sport se află într-o continuă dezvoltare şi acumulare, ceea ce poate reprezenta o reală provocare pentru jurişti.
Practic, până nu de mult, singurele probleme legate de contenciosul în materie de sport au fost cele legate de răspunderea juridică civilă sau, uneori, penală. În ce priveşte reglementarea juridică a activităţii sportive din România, aceasta s-a realizat relativ târziu. A trebuit să se aştepte până în anul 2000 când a fost elaborată şi a intrat în vigoare Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000 a educaţiei fizice şi sportului care în timp a suferit numeroase modificări.
Astăzi sportul înseamnă mai mult decât simpla activare a răspunderii civile sau, rareori a celei penale, sportul intrând în sfera de influenţă a dreptului, comercial, fiscal, financiar, internaţional privat sau public a dreptului muncii ș.a.m.d.
Am reprezentat şi reprezentăm sportivi în diferite litigii şi proceduri şi ne diversificăm aria de activitate profesională şi în ceea ce priveşte cluburile sportive din România, perfecţionându-ne abordarea şi actualizând permanent jurisprudenţa relevantă în materie atât la nivel federativ, cât şi internaţional.